PARC'URGE, parc'urg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanţă (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă si superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcur'a vb. I] - Din fr. parcourir (după curge).
Sursă : DEX'98 (28362)  - valeriu

PARC'URGE vb. 1. a face, a merge, a străbate. (~ zilnic 10 km.) 2. a măsura, a străbate. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 3. (SPORT) a acoperi, a străbate. (Atletul a ~ distanţa de 5 000 m în ...) 4. v. cutreiera. 5. v. străbate. 6. v. citi. 7. v. răsfoi.
Sursă : Sinonime (198705)  - siveco

parc'urge vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. parc'urg, 1 pl. parc'urgem, perf. s. 1 sg. parcurs'ei, l pl. parc'urserăm; part. parc'urs
Sursă : DOR (268889)  - siveco

A PARC'URGE parc'urg tranz. 1) (distanţe, drumuri etc.) A trece de la un capăt la altul (sau dintr-o parte în alta); a acoperi. 2) (ziare, reviste, cărţi etc.) A examina, a citi în grabă; a răsfoi; a frunzări. ◊ ~ cu privirea (sau cu ochii) a citi în fugă. /<fr. parcourir
Sursă : NODEX (346512)  - siveco